Praznuirea
lui se face la data de 17 ianuarie in toate traditiile crestine.
Viata Sfantul Antonie cel Mare
Viaţa lui a
fost povestită prima data de ucenicul sau, Sfantul Atanasie cel Mare (298-373), arhiepiscop
de Alexandria (Egipt), intr-o carte ramasa clasica in genul ei (biografia unui
calugar vestit), Vita Antonii - Viata lui Antonie -, scrisa la putină vreme
după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359.
Acesta este numit de Sfantul Athanasie
fondator al monahismului. Vestitul parinte
al monahismului, Sf. Antonie, s-a nascut in anul 251 in
localitatea Coma, in Egiptul de Mijloc, ca fiu al unor tarani crestini instariti; aici a invatat sa practice
credinta, mergand des la biserica. Dupa moartea parintilor sai - Antonie avea
pe atunci varsta de 20 de ani -, intrebandu-se care este calea lui in viaţa, a
auzit in biserica cuvantul Evangheliei, care zice: "De voiesti sa fii
desavarsit, mergi, vinde avutiile tale si, venind, urmeaza Mie" (Matei 19,21).
Antonie a primit acest cuvant ca si cum ii era adresat lui direct si, dupa ce
si-a impartit averea la saraci si a dat-o pe sora lui in grija unei comunitaţi
de fecioare, s-a retras in singuratate. A vietuit la inceput intr-o coliba la
marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai varstnic
si mai experimentat, iar apoi intr-un mormant idolesc parasit.
In 286, la
varsta de 35 de ani, se retrage la marginea desertului, in
locul numit Pispir, unde a ramas timp de 20 de ani, pana in 306. Aici s-a
impotrivit ispitelor si a luptat contra demonilor care luau infatisari de
animale salbatice. Catre anul
310, intreprinde o calatorie la Alexandria, cautand sa imbarbateze pe martirii
crestini prigoniti de stapanirea romana in timpul persecutiei lui Maximin.
In anul 312
se instaleaza pe muntele Kolzim (sau Kolzum/Qolzum), nu departe de malul Marii
Rosii, unde se gaseste astazi manastirea care-i poarta numele Aici traieste
pana la moartea sa (356) impreuna cu doi ucenici, neparasind locul decat pentru
a-si vizita discipolii sau pentru a face o a doua calatorie la Alexandria, spre
a-l sustine pe Sfantul Atanasie, persecutat de partida pro-ariana.
Inainte de moartea sa, a poruncit
ucenicilor sa nu spuna nimanui unde este mormantul sau, iar haina sa sa fie
trimisa lui Atanasie cel Mare si cojocul sau, episcopului Serapion. Se
presupune ca mormantul ar fi pe locul unde se afla manastirea care ii poarta
numele, dar s-a respectat dorinta sfantului de a nu fi cautat.
A fost numit de multe ori Marele Antonie sau
Antonie Egipteanul, pentru a fi deosebit de Sfantul Anton de Padova sau
Antonius Abbas, un sfant de traditie apuseana.
Troparul
Sfantului Antonie cel Mare
Asemanandu-te cu
obiceiurile ravnitorului Ilie, si urmand Botezatorului pe drepte carari,
Parinte Antonie, te-ai facut locuitor pustiului si ai intarit lumea cu
rugaciunile tale. Pentru aceasta, roaga-te lui Hristos Dumnezeu, sa mantuiasca
sufletele noastre.
Rugaciune
catre Sfantul Antonie cel Mare
Sfinte Parinte Antonie,
cel ce te-ai invrednicit sa fii vas ales al Mantuitorului Hristos prin credinta
si prin viata ta curata, du rugaciunile noastre catre Dumnezeu si roaga-L
pentru sanatatea, pentru mantuirea, pentru ajutorul si pentru iertarea
pacatelor tuturor celor ce alearga la ajutorul Tau cel sfant.
Cel ce ai fost pe
pamant si durerile noastre le stii si pacatele noastre le cunosti, nu trece cu
vederea glasurile de rugaciune ale celor ce alearga la mijlocirea Ta si nu te
uita la nevrednicia celor ce Te roaga, ci la slava si mila lui Dumnezeu, pe
care Tu L-ai marturisit si spre care se indreapta rugaciunea ce Ti-o aducem cu
atata nadejde.
O slavite facator de
minuni, parintele saracilor, ocrotitorul vaduvelor, sprijinitorul orfanilor,
alesul vas al Mantuitorului Hristos, vino cu obisnuita Ta indurare in ajutorul
nostru, prin rugaciunile Tale, catre Dumnezeu, ca sa fim mangaiati in nevoi, ca
sa fim spijiniti in necazuri, ca sa fim aparati de primejdii, de ispite, de
pofte netrebnice si de pacate.
Ocroteste-ne pe noi si
familiile noastre si ne pazeste pasii vietii pe cararile mantuirii.
Bunule Parinte Antonie,
cel ce ai facut din pustiul Egiptului loc de preaslavire al Marelui Dumnezeu si
al Mantuitorului Hristos, fa si din pustiul sufletului nostru, ars de
necredinta si ros de patimi, loc placut Tie, in care sa se salasluiasca virtutile
si sa cresca crinul bine mirositor al faptelor crestine, prin Tine sa se
maresca numele Tau cel sfant, al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Din
invataturile Sfantului Antonie
·
Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu
mustra pe oameni pentru rele cand sunt de fata; iar in dos nu-i barfeste. Dar
nici celor ce incearca sa-i graiasca de rau nu le ingaduie.
·
Ochiul priveste cele vazute, iar mintea
intelege cele nevazute caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care
lumineaza sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si-a luminat inima
sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa.
·
Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti
vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni.
Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu infranarea si cu
cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu
smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a
celor de rand, ci a sufletului care are minte.
Citate
– Sfantul Antonie
“Cea mai rea boala a
sufletului este necredinta si necunostinţa lui Dumnezeu.”
“De la aproapele vine
si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe
Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim.”
“Inceputul pacatului e
pofta, al mantuirii e dragostea.”
“Nu-ti descoperi gandurile
tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul.”
“Eu nu ma mai tem de
Domnul, ci Il iubesc.”
“E
foarte bine sa credem in Dumnezeu, dar sa-l cunoastem este mai important.”
Parintele Symeon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu