Rugaciunea este candela aprinsa a inimii

“Fa din rugaciune candela nestinsa a inimii tale, si untdelemnul ei pururea sa-l picuri, macar cat picatura de putin. Vegheaza ca fecioarele intelepte, nu dormi ca cele nebune, ca sa nu te afle clipa mortii negatit. 
Tine candela inimii pururi aprinsa. De se stinge, iute s-o aprindem din nou. Si se stinge de pacatuim. Dar caindu-ne, sa ne luminam iarasi cu ea. Iar candela nu-i alta decat rugaciunea“ spunea Cuviosul Serghie Sevici. Familia crestina trebuie sa inmulteasca pacea, linistea, intelegerea, iar casa sa si-o impodobeasca duhovniceste, nu din ce in ce mai rece si mai strain duhului nostru crestin si romanesc; ea trebuie sa fie o mica biserica, precum indeamna multime de Sfinti Parinti. 

 "Era frumoasa vremea cand casele erau biserici, fata de acum, cand bisericile sunt case."

                                                                            Sfantul Ioan Gura de Aur

Se cade ca in fiecare casa sa fie amenajat "un colt de rugaciune", un loc unde totul sa ajute mintea si inima sa se adune in rugaciune. Coltul de rugaciune se cade a fi un loc ingrijit, curat, asezat intr-o parte linistita a casei, cat mai in taina, departe de zgomotul televizorului si al altor asemenea lucruri ce alunga linistea si impiedica adunarea gandurilor.

v  Noi insine, singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu suntem in stare sa ne rugam: nu ne putem ruga asa cum trebuie si nu stim cum si pentru ce sa ne rugam.  (Sfantul Nicon)

v  Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite, ii mangaiem pe diavoli.  (Sfantul Nicon)

v  Rugaciunea este hrana sufletului. Nu chinuiti sufletele voastre prin infometare, mai bine sa flamanzeasca trupul. Nu osanditi pe nimeni, iertati-i pe toti. Socotiti-va mai rai decat toti oamenii din lume si va veti mantui. Micsorati-va cat puteti de mult.  (Sfantul Iosif)

v  Rugaciunea, postul si trezvia, adica pazirea gandurilor si sentimentelor, ne fac biruitori vrajmasilor mantuirii noastre. Cel mai greu dintre aceste trei lucruri este rugaciunea, vesnica virtute, care in urma exersarii se transforma in deprindere, iar rugaciunea pana la moarte cere silire, prin urmare, nevointa.  (Sfantul Varsanufie)

v  Nu va lipiti inimile de desertaciunea lumii. Mai ales in timpul rugaciunii lepadati toate gandurile legate de cele lumesti. Dupa rugaciunea savarsita acasa sau in biserica, pentru a pastra starea rugatoare, induiosata a sufletului, este nevoie de tacere. Uneori chiar o vorba simpla, in aparenta neinsemnata, poate distruge si speria, ca pe o pasare mica, induiosarea din sufletul nostru.  (Sfantul Nicon)

v  Trebuie sa pazim rodul rugaciunii. El se pagubeste, se pierde foarte adesea din pricina vorbariei desarte indata dupa rugaciune si din pricina visarii, care este tot vorbarie desarta, dar dusa numai cu noi insine. Tacerea dupa rugaciune este foarte folositoare: ea tine rugaciunea in minte, in inima si chiar pe buze, in auzul nostru launtric. (Sfantul Nicon)

v  Cel pe care il cerceteaza Domnul prin grea incercare, prin necaz, prin pierderea celui iubit dintre cei apropiati, acela si fara sa vrea se roaga cu toata inima si cu tot cugetul sau, cu toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciunii fiecare il are, dar se deschide fie prin adancirea treptata in sine, dupa invatatura parintilor, fie dintr-odata cu burghiul lui Dumnezeu.  (Sfantul Lev)

v  Roaga-te pentru tine, cautand numai mila si voia lui Dumnezeu, fie ca esti in biserica, fie ca nu esti in biserica, fie ca mergi, fie ca stai, fie ca te odihnesti, roaga-te: “Doamne, miluieste-ma cum stii si cum voiesti Tu“.  (Sfantul Ambrozie)

v  Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)

v  Va rog sa va rugati pentru cei ce va necajesc, zicand: “Pe cei ce ne urasc si ne necajesc pe noi, robii Tai (numele), iarta-i, Iubitorule de oameni, Doamne, caci nu stiu ce fac, si aprinde inima lor de dragoste pentru noi, nevrednicii“.  (Sfantul Antonie)

v  Domnul S-a rugat pentru cei ce L-au rastignit, iar intaiul mucenic Stefan s-a rugat pentru cei ce l-au omorat ca sa nu fie lor spre pacat, zicand: “Nu stiu ce fac“. Fa acelasi lucru si vei dobandi mila si ajutorul lui Dumnezeu si te vei linisti.  (Sfantul Ambrozie)

v  Pentru cei ce te necajesc, roaga-te cu aceste cuvinte: “Mantuieste-l Doamne, pe X (numele) si, cu rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine, pacatosul“. Si sa te rogi asa mai ales in vremea tulburarilor puternice. Este bine ca in acest timp sa faci metanii mari, daca ai loc.  (Sfantul Ambrozie)

        (extrase din “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007)

In vechime, familiile de crestini mai instarite isi zideau biserici-paraclis, dupa toata randuiala, in curte, ori pe un teren propriu, sfintite mai apoi ca si capele de familie, in care preotii veneau si savarseau unele sfinte slujbe, in care se savarseau rugaciunile de peste zi si in care familia alerga la vreme de ispita, la nevoie de mangaiere si odihna.

Astazi insa, evlavia si grija fata de cele sfinte s-a racit mult. Aceasta se datoreaza faptului ca omul nu se mai roaga precum se rugau, odinioara, parintii nostri. Astazi, cei cu posibilitati financiare isi inalta case cu zeci de camere, cu gradini si garaje, insa nu inchina rugaciunii nici macar cel mai mic spatiu.

In coltul de rugaciune ar trebui sa nu existe nimic din cele lumesti, nimic din cele ce ar putea distrage mintea de la citirea rugaciunilor si de la adunarea gandurilor. Aici ar trebui sa fie adunate icoanele, asezate cu cinste pe perete si sarutate cu evlavie; aici ar trebui sa fie pastrate Anafura si Aghiasma; aici ar trebui pastrat busuiocul si florile sfintite la praznice; aici ar trebui sa se faca tamaiere macar o data in zi; aici ar trebui sa fie aprinse lumanarile si candela; aici ar trebui sa alerge fiecare membru al familiei, spre odihna si linistire, in vremea ispitei si in necazuri.

Cate case se pot bucura de astfel de colturi de rugaciune ?! Din pacate, mult prea putine. Cei ce au spatiu, sa inchine un locsor numai rugaciunii si celor sfintite, iar cei ce nu au spatiu sa amenajeze un colt de rugaciune intr-una din camerele mai linistite ale casei. Iar pentru aceasta Domnul va binecuvanta intreaga casa si familia.

Chiar daca rugaciunea curata poate izvora oriunde si oricand, pana si in cele mai zgomotoase si dezordonate locuri, se cade insa sa avem un loc special inchinat rugaciunii, spre ajutorarea si odihna sufletului nostru.

"Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de rugaciune."

"In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima: Doamne, miluieste!"

"Roaga-te ca Domnul sa Se salasluiasca in inima ta. Atunci ea se va umple de o mare bucurie si nicio durere nu va fi in stare sa o tulbure".

                                                                                Sfantul Nectarie

O stea…

Din cer, frumos, in viata mea

A rasarit acum o stea…

E luminoasa si e mare

Si parca n-are asemanare.

E de la Domnul pentru mine!

M-ajuta si in cer ma tine,

Imi da putere si vointa

Si de la Domnu-mi da stiinta.

Traiesc in cer si pe pamant

Si parca-n mine-i Duhul Sfant…

Ma tem, ma bucur, multumesc

Si lucruri tainice traiesc.

Nu stiu de ce am fost aleasa…

Ca Domnul stie-s pacatoasa.

Dar daca El a hotarat,

Ma rog sa-mi tina de urat

Aici in “vesnicul lumesc’

Cu toti cei care ii iubesc,

Cei dragi mie de pe pamant

Si cei iubiti cu nume sfant.

Sa pot trai un pic de Rai

Si-aici in lume si-n ceresc Sinai.

Da-mi Doamne, forta si iubire

Intelepteste-ma ca pana la a ta venire

Sa pot sa fiu si eu o raza dintr-o stea,

Sa pot si eu sa luminez un pic lumea!

                                Elena Mihaila