Sfantul Efrem cel Nou - "Voi face multe minuni"

Sfintii sunt locuitori ai Raiului, aproape de tronul Domnului. Nu s-au rupt insa de om si nu sunt nepasatori fata de el, de nevoile si de problemele lui. Sunt foarte multe mesajele pe care ni le trimit si foarte clare marturiile lor de dragoste fata de cei ce apeleaza la ei. Tin mereu urechea deschisa, alearga inainte spre a ajuta, sunt impreuna-patimitori si imbarbateaza, scapa din nevoi si vindeca de boli.

Un asemenea locuitor al Raiului, Martir al credintei si Cuvios, este si cel de curand trecut in randul Sfintilor, Sfantul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Facatorul de minuni, cel din Sfanta Manastire a Buneivestiri a Nascatoarei de Dumnezeu de pe Muntele Neprihanitilor, de langa Nea Makri,Grecia. Sf. Efrem a patimit si n-a fost cunoscut nimanui vreme de mai bine de 500 de ani.

Practic, izvoarele istorice concrete despre Sfantul Efrem s-au pierdut sau lipsesc cu desavarsire. Iconomia lui Dumnezeu a lucrat aici cu totul diferit, Domnul sufland din Duhul Sau cel Sfant acolo unde a stiut ca se va ridica raspuns si fapta dumnezeiasca. Persoana prin care Sf. Efrem a binevoit sa se faca cunoscut intregii lumi este Maica Macaria. Din descoperirile dumnezeiesti pe care Sf. Efrem le-a facut nemijlocit Maicii Macaria, precum si altor vietuitoare ale obstii sau apropiati ai Manastirii, s-a conturat o biografie al carei autor este insusi Sfantul Efrem.

Numele sau din lume a fost Constantinos Morfis si s-a nascut in orasul Trikala, in 14 septembrie 1384, in ziua praznuirii Sfintei Cruci. A rămas orfan de tată încă de când era mic şi evlavioasa lui mamă s-a îngrijit de creşterea lui şi a celorlalți şase fraţi. La vârsta de 14 ani s-a îndreptat spre mănăstire, a depus votul monahal primind numele de Efrem şi s-a mutat în Attica să vieţuiască în Mănăstirea Buna Vestire din Muntele Amomon. După ce a trăit 27 de ani în nevoinţă călugărească aspră, în anul 1424, mănăstirea fost cotropită de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, dar Sf. Efrem a scăpat şi timp de un an a vieţuit ca pustnic printre ruinele mănăstirii. În 14 septembrie 1425 a fost luat în robie de turcii veniţi într-un nou raid, aşa începând mucenicia lui. A fost ţinut captiv şi torturat mai bine de opt luni, iar în ziua de 5 mai 1426 a fost torturat până la moarte. Este cu neputinta sa cuprindem in cateva cuvinte insemnatatea jertfei Sf. Efrem. Chiar si dupa ce si-a incredintat duhul in mainile lui Dumnezeu, turcii au batjocorit si ciopartit trupul Sfantului. Apoi ramasitele pamantesti au fost adunate si ingropate cu cinste de catre tarani crestini din imprejurimile Manastirii. Sfântul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Dudul de care se presupune că sfântul a fost spânzurat, este astăzi un loc de închinare în interiorul mănăstirii reconstruite. Sfantul Efrem cel Nou este praznuit de Biserica Ortodoxa de 2 ori pe an: pe 3 ianuarie – ziua aflarii Sfintelor sale Moaste, si pe 5 mai – ziua mortii sale martirice.

Este lucru adeverit tuturor ca aceia care se inchina si cinstesc cu dragoste si credinta moastele Sf. Efrem dobandesc grabnic ajutor, tamaduindu-se de nenumarate boli, adesea incurabile, Sfantul daruind grabnic raspuns celor care il roaga. Trebuie stiut ca Sf. Efrem este nepartinitor si raspunde cu grabire tuturor celor care i se roaga cu credinta, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla cel care-l cheama in ajutor. El este socotit pe drept cuvant si ocrotitorul celor dependenti de droguri, al celor cuprinsi de depresie si al celor deznadajduiti.

Minunile, binefacerile si ajutorul pe care le daruieste ni-l descopera ca pe un Parinte foarte apropiat si nespus de bun, care nu numai ca ne stie toate durerile, ci ne si poate ajuta ca nimeni altcineva. Poate parea smintitor pentru unii, insa Dumnezeu este Cel care i-a dat Sf. Efrem puterea de a face atat de multe minuni in generatia noastra. Sf. Efrem se arata in chip vazut si vorbeste cu oamenii in mod repetat si cat se poate de firesc. El daruieste mangaiere ori tamaduire celor ce poarta crucea bolilor incurabile, iar doctorii ajung sa fie uimiti ca s-a gasit vindecare acolo unde stiinta medicala nu poate decat sa spuna ca nu mai e nimic de facut. Dumnezeu ni le daruieste pe toate acestea, ca prin ele sa cunoastem bunatatea si nespusa Sa milostivire si sa nu ne pierdem nadejdea intru El in acest veac al apostaziei si uraciunilor, al lipsei de dragoste si al prisosului trupesc.

„Voi face multe minuni”- i-a spus Sf. Efrem Staretei Macaria cand i s-a aratat nemijlocit.

„Ii voi ajuta pe multi inainte sa vina suferintele!... inainte sa vina nenorocirile”.

(Sfantul Mare Mucenic si Cuvios Efrem cel Nou - Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre, Editura Sophia)

Sfantul Efrem cel Nou

Odata intr-o noapte, a venit,

Nu mult timp dupa ce am adormit,

Un Sfant inalt, in haine cenusii,

Intr-o biserica ce-a timpului stihii

Le adunase... si El in mana avea

O flacara ce-a lampa aducea...

Si tainic mi-a transmis al lui mesaj

Ce pe moment n-am inteles, dar azi

L-am descifrat si l-am trait

Si tare mult m-am folosit.

Nu-l cunosteam, atunci in vis.

Dar apoi tainic El, precis,

M-a dus la librarie, in oras,

La cea cu multe carti, tamaie, iconas.

M-a salutat din raftul doi,

Spunand ca-i dintre Sfintii noi.

Efrem s-a prezentat, cel Nou

Si mi-a dat cartea lui cadou.

Sorbit-am cartea, acatistul,

Viata lui si paraclisul

Si-am inteles atunci si visul.

Asa apare El mereu

La mine si la tine cand ni-i greu.

De cinci sute de ani a asteptat

Sa fie cunoscut si tot strigat,

Sa vina-n ajutorul orisicui,

Sa-mparta flacara din palma Lui.

Prieten bun de-atunci mi l-am facut

Si mult m-a ajutat cand n-am putut

Singura-n lupta sa razbesc.

De-aceea il respect si il iubesc

Si din tot sufletul ii multumesc!

                                  Elena Mihaila

Rugaciunea este candela aprinsa a inimii

“Fa din rugaciune candela nestinsa a inimii tale, si untdelemnul ei pururea sa-l picuri, macar cat picatura de putin. Vegheaza ca fecioarele intelepte, nu dormi ca cele nebune, ca sa nu te afle clipa mortii negatit. 
Tine candela inimii pururi aprinsa. De se stinge, iute s-o aprindem din nou. Si se stinge de pacatuim. Dar caindu-ne, sa ne luminam iarasi cu ea. Iar candela nu-i alta decat rugaciunea“ spunea Cuviosul Serghie Sevici. Familia crestina trebuie sa inmulteasca pacea, linistea, intelegerea, iar casa sa si-o impodobeasca duhovniceste, nu din ce in ce mai rece si mai strain duhului nostru crestin si romanesc; ea trebuie sa fie o mica biserica, precum indeamna multime de Sfinti Parinti. 

 "Era frumoasa vremea cand casele erau biserici, fata de acum, cand bisericile sunt case."

                                                                            Sfantul Ioan Gura de Aur

Se cade ca in fiecare casa sa fie amenajat "un colt de rugaciune", un loc unde totul sa ajute mintea si inima sa se adune in rugaciune. Coltul de rugaciune se cade a fi un loc ingrijit, curat, asezat intr-o parte linistita a casei, cat mai in taina, departe de zgomotul televizorului si al altor asemenea lucruri ce alunga linistea si impiedica adunarea gandurilor.

v  Noi insine, singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu suntem in stare sa ne rugam: nu ne putem ruga asa cum trebuie si nu stim cum si pentru ce sa ne rugam.  (Sfantul Nicon)

v  Trebuie sa rostim cu atentie cuvintele rugaciunii, sa patrundem sensul lor, nu sa tindem spre ceva prea inalt. Caci, daca nu citim corect si nu suntem atenti la cele citite, ii mangaiem pe diavoli.  (Sfantul Nicon)

v  Rugaciunea este hrana sufletului. Nu chinuiti sufletele voastre prin infometare, mai bine sa flamanzeasca trupul. Nu osanditi pe nimeni, iertati-i pe toti. Socotiti-va mai rai decat toti oamenii din lume si va veti mantui. Micsorati-va cat puteti de mult.  (Sfantul Iosif)

v  Rugaciunea, postul si trezvia, adica pazirea gandurilor si sentimentelor, ne fac biruitori vrajmasilor mantuirii noastre. Cel mai greu dintre aceste trei lucruri este rugaciunea, vesnica virtute, care in urma exersarii se transforma in deprindere, iar rugaciunea pana la moarte cere silire, prin urmare, nevointa.  (Sfantul Varsanufie)

v  Nu va lipiti inimile de desertaciunea lumii. Mai ales in timpul rugaciunii lepadati toate gandurile legate de cele lumesti. Dupa rugaciunea savarsita acasa sau in biserica, pentru a pastra starea rugatoare, induiosata a sufletului, este nevoie de tacere. Uneori chiar o vorba simpla, in aparenta neinsemnata, poate distruge si speria, ca pe o pasare mica, induiosarea din sufletul nostru.  (Sfantul Nicon)

v  Trebuie sa pazim rodul rugaciunii. El se pagubeste, se pierde foarte adesea din pricina vorbariei desarte indata dupa rugaciune si din pricina visarii, care este tot vorbarie desarta, dar dusa numai cu noi insine. Tacerea dupa rugaciune este foarte folositoare: ea tine rugaciunea in minte, in inima si chiar pe buze, in auzul nostru launtric. (Sfantul Nicon)

v  Cel pe care il cerceteaza Domnul prin grea incercare, prin necaz, prin pierderea celui iubit dintre cei apropiati, acela si fara sa vrea se roaga cu toata inima si cu tot cugetul sau, cu toata mintea sa. Prin urmare, izvorul rugaciunii fiecare il are, dar se deschide fie prin adancirea treptata in sine, dupa invatatura parintilor, fie dintr-odata cu burghiul lui Dumnezeu.  (Sfantul Lev)

v  Roaga-te pentru tine, cautand numai mila si voia lui Dumnezeu, fie ca esti in biserica, fie ca nu esti in biserica, fie ca mergi, fie ca stai, fie ca te odihnesti, roaga-te: “Doamne, miluieste-ma cum stii si cum voiesti Tu“.  (Sfantul Ambrozie)

v  Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)

v  Va rog sa va rugati pentru cei ce va necajesc, zicand: “Pe cei ce ne urasc si ne necajesc pe noi, robii Tai (numele), iarta-i, Iubitorule de oameni, Doamne, caci nu stiu ce fac, si aprinde inima lor de dragoste pentru noi, nevrednicii“.  (Sfantul Antonie)

v  Domnul S-a rugat pentru cei ce L-au rastignit, iar intaiul mucenic Stefan s-a rugat pentru cei ce l-au omorat ca sa nu fie lor spre pacat, zicand: “Nu stiu ce fac“. Fa acelasi lucru si vei dobandi mila si ajutorul lui Dumnezeu si te vei linisti.  (Sfantul Ambrozie)

v  Pentru cei ce te necajesc, roaga-te cu aceste cuvinte: “Mantuieste-l Doamne, pe X (numele) si, cu rugaciunile lui, miluieste-ma si pe mine, pacatosul“. Si sa te rogi asa mai ales in vremea tulburarilor puternice. Este bine ca in acest timp sa faci metanii mari, daca ai loc.  (Sfantul Ambrozie)

        (extrase din “Ne vorbesc Staretii de la Optina“, Editura Egumenita, 2007)

In vechime, familiile de crestini mai instarite isi zideau biserici-paraclis, dupa toata randuiala, in curte, ori pe un teren propriu, sfintite mai apoi ca si capele de familie, in care preotii veneau si savarseau unele sfinte slujbe, in care se savarseau rugaciunile de peste zi si in care familia alerga la vreme de ispita, la nevoie de mangaiere si odihna.

Astazi insa, evlavia si grija fata de cele sfinte s-a racit mult. Aceasta se datoreaza faptului ca omul nu se mai roaga precum se rugau, odinioara, parintii nostri. Astazi, cei cu posibilitati financiare isi inalta case cu zeci de camere, cu gradini si garaje, insa nu inchina rugaciunii nici macar cel mai mic spatiu.

In coltul de rugaciune ar trebui sa nu existe nimic din cele lumesti, nimic din cele ce ar putea distrage mintea de la citirea rugaciunilor si de la adunarea gandurilor. Aici ar trebui sa fie adunate icoanele, asezate cu cinste pe perete si sarutate cu evlavie; aici ar trebui sa fie pastrate Anafura si Aghiasma; aici ar trebui pastrat busuiocul si florile sfintite la praznice; aici ar trebui sa se faca tamaiere macar o data in zi; aici ar trebui sa fie aprinse lumanarile si candela; aici ar trebui sa alerge fiecare membru al familiei, spre odihna si linistire, in vremea ispitei si in necazuri.

Cate case se pot bucura de astfel de colturi de rugaciune ?! Din pacate, mult prea putine. Cei ce au spatiu, sa inchine un locsor numai rugaciunii si celor sfintite, iar cei ce nu au spatiu sa amenajeze un colt de rugaciune intr-una din camerele mai linistite ale casei. Iar pentru aceasta Domnul va binecuvanta intreaga casa si familia.

Chiar daca rugaciunea curata poate izvora oriunde si oricand, pana si in cele mai zgomotoase si dezordonate locuri, se cade insa sa avem un loc special inchinat rugaciunii, spre ajutorarea si odihna sufletului nostru.

"Puterea rugaciunii nu sta in multa vorbarie, ci in sinceritatea suspinului de rugaciune."

"In toata vremea, orice ati face, fie ca stati, fie ca mergeti, fie ca lucrati, sa rostiti in inima: Doamne, miluieste!"

"Roaga-te ca Domnul sa Se salasluiasca in inima ta. Atunci ea se va umple de o mare bucurie si nicio durere nu va fi in stare sa o tulbure".

                                                                                Sfantul Nectarie

O stea…

Din cer, frumos, in viata mea

A rasarit acum o stea…

E luminoasa si e mare

Si parca n-are asemanare.

E de la Domnul pentru mine!

M-ajuta si in cer ma tine,

Imi da putere si vointa

Si de la Domnu-mi da stiinta.

Traiesc in cer si pe pamant

Si parca-n mine-i Duhul Sfant…

Ma tem, ma bucur, multumesc

Si lucruri tainice traiesc.

Nu stiu de ce am fost aleasa…

Ca Domnul stie-s pacatoasa.

Dar daca El a hotarat,

Ma rog sa-mi tina de urat

Aici in “vesnicul lumesc’

Cu toti cei care ii iubesc,

Cei dragi mie de pe pamant

Si cei iubiti cu nume sfant.

Sa pot trai un pic de Rai

Si-aici in lume si-n ceresc Sinai.

Da-mi Doamne, forta si iubire

Intelepteste-ma ca pana la a ta venire

Sa pot sa fiu si eu o raza dintr-o stea,

Sa pot si eu sa luminez un pic lumea!

                                Elena Mihaila