Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si al tuturor cerestilor puteri

Fiind doar calatori in aceasta lume, Dumnezeu ne-a daruit insotitori, care sa ne ajute sa ajungem la destinatia fireasca, in Imparatia Lui. In fiecare an de 8 noiembrie, ne aduce aminte, ca avem oricand alaturi de noi “Soborul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri”. Important este sa ii cunoastem, sa ni-i facem prieteni si sa credem in ajutorul lor. Asadar, va invit mai intai sa-i cunoasteti:

Biserica ortodoxa cinsteste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Asadar, pe 8 noiembrie (cifra 8 este simbolul vietii vesnice) nu ii praznuim doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele ingeresti care nu s-au despartit de Dumnezeu. Sfintii Ingeri sunt pomeniti si saptamanal, in fiecare zi de luni, dar si la fiecare Sfanta Liturghie.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri.

Începătorii şi voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos (Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii), după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt rânduiţi de Dumnezeu: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Sfintii Arhangheli 

Sfintii Arhangheli alcatuiesc una dintre cele noua cete ingeresti (a opta ceata ingereasca) care slujesc neincetat lui Dumnezeu si comunica oamenilor voia lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura da marturie de necontestat despre faptul ca dumnezeiestile puteri ceresti comunica neincetat cu lumea oamenilor.

Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne descopera numele a sapte Sfinti Arhangheli, capetenii ale puterilor ceresti. Acestea sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil si Varahiil. Uneori, acestora li se adauga si Ieremiil.

"Pe Capeteniile Ingerilor Preasfintei Treimi, pe Sfintii Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Iegudiil-Evgudiil, Uriil, Salatiil si Varahiil sa-i laudam si bine sa-i cuvantam intru toti vecii, pentru ajutorul dat noua credinciosilor, atunci cand in nevointe fiind, noi ii rugam sa ne ajute. Sa le spunem, multumindu-le: Bucurati-va Sfintilor Voievozi Ceresti!"

Sfantul Arhanghel Mihail

Sfantul Arhanghel Mihail este cinstit mai ales ca un aparator al dreptei credinte si luptator impotriva ereziilor. Dupa caderea in pacat si alungarea din rai a primilor oameni, el a fost randuit sa pazeasca portile raiului. In limba ebraica, "Mihail" insemneaza "Cine este ca Dumnezeu?".

Dupa ce a cazut din cer Lucifer si ceilalti ingeri (care au ajuns diavoli), Sfantul Arhanghel Mihail a strigat cu glas mare, zicand: "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!" Aceste cuvinte se rostesc si astazi, in cadrul Sfintei Liturghii.

In iconografie, inca din primele secole crestine, Sfantul Arhanghel Mihail este reprezentat iconografic sub chipul unui voievod care poarta in mana dreapta o lance, cu care il strapunge pe Satan, iar in mana stanga o stalpare verde de finic. In varful lancei este reprezentata o panglica de in si semnul Sfintei Cruci.

"Sfinte Arhanghel Mihail, care stai inaintea Preasfintei Treimi si esti randuit de Cel Preainalt pentru a ajuta celor din primejdii, izbaveste-ne pe noi de tot necazul si canta-I Bunului Dumnezeu si pentru noi: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Gavriil

Sfantul Arhanghel Gavriil este cinstit mai ales ca talcuitor al voii lui Dumnezeu si cel care aduce oamenilor vestile cele bune. El a vestit Fecioarei Maria vestea cea buna a Intruparii Fiului lui Dumnezeu. In limba ebraica, "Gavriil" insemneaza"Omul lui Dumnezeu" sau "Puterea lui Dumnezeu". 

Parintele Dumitru Staniloae marturiseste pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul caruia i s-a descoperit misterul intruparii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu, se face luminator al acesteia. Ii invata pe cei ce ii sunt superiori sa "ridice portile vesnice", ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni, sa urce si sa stea mai presus de toata Incepatoria si Puterea. 

 

In iconografie, Sfantul Arhanghel Gavriil este reprezentat sub chipul unui tanar care tine in mana dreapta o candela, in interiorul careia se afla o lumanare aprinsa, iar in mana stanga o oglinda din piatra de jasp verde. Oglinda inchipuie taina ascunsa a intelepciunii lui Dumnezeu. Aceasta forma este larg raspandita, precum si cea in care el tine in mana o floare alba de crin. Crinul este simbolul curatiei feciorelnice.

"Sfinte Arhanghel Gavriil, Vestitor al Tainelor Dumnezeiesti si Aducator de daruri sfinte te rugam sa ne fii si noua, robilor Lui Dumnezeu, vestitor al bucuriei mantuirii noastre si ne arati vrednici locuitori ai Imparatiei Ceresti, alaturi de cei care-I canta Lui Dumnezeu: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Rafail

Sfantul Arhanghel Rafail este cinstit mai ales ca vindecator al celor bolnavi, calauzitor tainic al celor ce calatoresc si ocrotitor al celor casatoriti, care traiesc in frica de Dumnezeu. In limba ebraica, "Rafail", compus din cuvintele "Rafa" si "El", inseamna "Domnul Vindecatorul" sau "Dumnezeu este Cel care vindeca".

Arhanghelul Rafail este amintit in "Cartea lui Tobit", din Vechiul Testament, unde este prezentat ca si ocrotitor si indrumator intelept al dreptului Tobie, in drumul sau spre casa lui Raguel, pentru a lua de sotie pe Sara. Cand se descopera pe sine lui Tobie, acest arhanghel spune: "Eu sunt Rafail, unul din cei sapte Sfinti Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei Celui Sfant" (Tobit 12, 15).

In iconografie, Sfantul Rafail este infatisat tinandu-l pe Tobie de mana si indrumandu-l pe cale, in timp ce Tobie tine in mana pestele cel pescuit in raul Tigru. Adesea, arhanghelul tine in mana un vas medical din alabastru sau o cadelnita, ca semn al tamaduirilor daruite de Dumnezeu celor credinciosi.

"Tainice Voievod al ingerescului Sobor, mai marele tamaduitorilor, calauzitorul celor pribegi si paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce intru mare cinste te afli, in randuiala cetelor celor de sus, din prea putinul vredniciei noastre, cu nadajduitorul glas al credintei celei dreptmaritoare, cantare de lauda iti aducem tie, zicand: Bucura-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecatorule!"

"O, arhanghel cu intreit dar, care ranile ni le vindeci, care pasii ni-i indrepti, care cununiile ni le pazesti, cerceteaza-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare in credinta tamaduindu-ne, ca pe Tobie cel cu buna nadejde calauzindu-ne, ca pe Sara cea curata in iubire dezlegandu-ne, si cere pentru noi de la Mantuitorul Hristos iertarea pacatelor noastre si cetatenia Ierusalimului ceresc, unde, laolalta cu ingerii si cu sfintii, sa ne invrednicim a canta: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Uriil

Sfantul Arhanghel Uriil este cel care pedepseste, ca reprezentant al maniei lui Dumnezeu. In limba ebraica, "Uriil" inseamna"Focul lui Dumnezeu" sau "Lumina lui Dumnezeu". In iconografie, Arhanghelul Uriil este reprezentat tinand in mana dreapta o sabie intinsa contra persanilor si in mana stanga o limba de foc.

"Sfantul Arhanghel Uriil ii ocroteste pe crestini si-i indeamna sa tina cont de avertizarile despre cele ce vor veni. Sa se pregateasca rugandu-se, postind, smerindu-se, facand milostenie, pocaindu-se, curatindu-si sufletele de pacate prin marturisire sincera, caindu-se de relele facute si cantandu-I Lui Dumnezeu: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Salatiil

Sfantul Arhanghel Salatiil este cel care mijloceste inaintea lui Dumnezeu, rugandu-se cu smerenie pentru oameni. El inchipuie rugaciunea de cerere. In limba ebraica, "Salatiil" insemneaza "Mijlocitorul catre Dumnezeu". In iconografie, Arhanghelul Salatiil este reprezentat avand chipul bland si privirea plecata in jos, iar mainile adunate in dreptul pieptului, in chip de rugaciune.

"Sfinte Arhanghel Salatiil, Bunul Dumnezeu te-a inzestrat cu o Ostire de Ingeri Misionari si de Interventii Rapide. Poti ajuta tara noastra sau tot Pamantul in cazul unor pericole iminente. Pentru aceasta, recunoscatori si cu smerenie Ii cantam Domnului: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Iegudiil (Evgudiil)

Sfantul Arhanghel Iegudiil este cel care-L slaveste pe Dumnezeu si pe cei care isi dau viata pentru El, in chip mucenicesc. El inchipuie rugaciunea de slavire. In limba ebraica, "Iegudiil" insemneaza "Cel care il preaslaveste pe Dumnezeu".

In iconografie, Arhanghelul Iegudiil este reprezentat tinand o cununa de aur in mana dreapta, pentru incununarea celor care ies biruitori din lupta cu pacatul, si un bici cu trei cozi in mana stanga, pentru pedepsirea celor indaratnici.

"Sfinte Arhanghel Evgudiil, intelept slujitor al Lui Dumnezeu, intareste-ne pe noi cei care ne rugam Tie si invata-ne, ca in tot necazul, sa ne luptam cu ispitele, facand in toate Voia Lui Dumnezeu, ca sa fim salvati din chinurile vesnice si sa cantam cu totii: Aliluia!"

Sfantul Arhanghel Varahiil

Sfantul Arhanghel Varahiil este cel care aduce oamenilor darurile si mangaierile lui Dumnezeu. El inchipuie darnicia si milostenia lui Dumnezeu. In limba ebraica, "Varahiil" insemneaza "Binecuvantarea lui Dumnezeu". In iconografie, Arhanghelul Varahiil este reprezentat tinand la piept un trandafir alb, ca semn al darului.

"Sfinte Arhanghel Varahiil, ai fost invrednicit cu Darul Binecuvantarii. Te rugam daruieste-ne a ta Dumnezeiasca binecuvantare, ca vazand si simtind vrajmasul, cel plin de pizma impotriva fapturii Lui Dumnezeu, sa dispara si sa nu se mai poata apropia de noi in vecii vecilor, ca sa-I putem canta din inima Lui Dumnezeu: Aliluia!"

 

Sfantul Arhanghel Ieremiil

Sfantul Arhanghel Ieremiil este cel care lumineaza mintea si insufla oamenilor priceperea si cunostinta cea de la Dumnezeu. In limba ebraica, "Ieremiil" insemneaza"Inaltarea lui Dumnezeu". Acest arhanghel este cinstit mai ales ca cel care inspira ganduri si cugetari dumnezeiesti, spre a-l inalta pe om si a-l apropia mai mult de Dumnezeu.

"O, Preaputernicilor Voievozi Ceresti, care stati impreuna cu toate Puterile Ceresti aproape de Tronul Preasfintei Treimi, primiti multumirile noastre, pentru tot ajutorul vostru si al Ostirilor voastre Ceresti si va rugam ajutati-ne sa iesim biruitori din lupta noastra continua impotriva celui viclean si rau. Alaturi de glasurile voastre ingeresti Ii cantam si noi Lui Dumnezeu: Aliluia!"

Imprieteniti-va cu ei si cereti-le ocrotire, sprijin si ajutor! Sunt prieteni de nadejde!

Nu uitati apoi sa le multumiti!

Sursa: crestinortodox.ro

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi - maica şi ocrotitoarea noastră

Sfânta Cuvioasă Maica Parascheva 

         este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, dovadă grăitoare în acest sens fiind mulţimea de pelerini care se închină moaştelor sale la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Mai mult, sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc, de asemenea, cu multă evlavie.

Trei au fost marile virtuţi care au împodobit sufletul şi viaţa Preacuvioasei Sfânta Parascheva de la Iaşi: îngereasca feciorie, sărăcia de bunăvoie şi dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuţi le-a iubit fericita din copilărie şi prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli şi s-a numărat în ceata Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu.

Fiind odraslă de bun neam şi având sădită în inima ei frica de Dumnezeu, Sfânta Parascheva a început urcuşul cel duhovnicesc pe scara virtuţilor către Hristos, Mirele ei, mai întâi prin sfânta rugăciune, care este începutul tuturor bunătăţilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsită de la sfintele slujbe. Dar şi în casa părinţilor ei se ruga mult ziua şi noaptea, imitând pe sfinţii îngeri.

Dar, întrucât rugăciunea fără iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, Sfânta Parascheva a adăugat la rugăciunile ei încă două fapte bune: postul şi milostenia. Căci postul dă aripi rugăciunii şi o înalţă la cer, iar milostenia, fiica cea dintâi a iubirii, duce rugăciunea înaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic până seara, în zilele de post, iar în sărbători, când se întorcea de la biserică, îşi schimba de multe ori hainele ei bune şi de preţ, date de părinţi, cu hainele rele şi rupte ale copiilor săraci, care cereau milostenie la uşa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrări şi bătăi de la mama ei, când o vedea îmbrăcată în haine urâte şi sărace.

- Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe şi frumoase cu care te-am îmbrăcat? o întreba mama ei supărată.
- Le-am dăruit lui Hristos prin mâinile copiilor săraci! răspundea fericita, cu chip luminat.

Odată, ascultând slujba în biserică, a auzit citindu-se acest cuvânt din Sfânta Evanghelie: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, sâ-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, rănindu-se la suflet ca de o săgeată de acest cuvânt al lui Hristos, îndată a părăsit grijile vieţii pământeşti şi, plecând pe ascuns din casa părintească la vârsta de numai 15 ani, a intrat în sfânta nevoinţă a vieţii călugăreşti. După ce mai întâi s-a închinat în biserica Vlahernei, precum şi la toate mănăstirile şi sfintele moaşte din Constantinopol, s-a tăinuit apoi ca o străină într-o mănăstire de fecioare din Ieraclia Pontului.

Cinci ani s-a nevoit aici Sfânta Parascheva, desăvârşindu-se în toate faptele bune şi mai ales în neîncetata rugăciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre şi privegheri de noapte. Aici a străbătut ea calea cea grea a despătimirii şi a început urcuşul duhovnicesc al desăvârşirii, unindu-se tainic cu Mirele Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt. Toate surorile din mănăstire se uimeau de viaţa şi înţelepciunea ei şi lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Slavă Ţie, Doamne, că Ţi-ai făcut vas ales şi sfânt pe Sfânta Parascheva şi Te preamăreşti între cei blânzi şi smeriţi cu inima!"

Curăţindu-se pe sine de cele pământeşti, Sfanta Parascheva s-a dus la Ierusalim şi, după ce se închină şi îmbrăţişează Sfântul Mormânt cu multe lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mică mănăstire de fecioare. Aici s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune cu care biruia pe cel nevăzut şi se unea negrăit cu Hristos erau: desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea şi neadormita dorire a Mirelui preaiubit.

Ajungând la vârsta de 25 de ani, într-o noapte, pe când se ruga, un înger al Domnului i-a  spus:
- Lasă pustia şi lăcaşul acesta şi te întoarce la Epivat, în patria ta, că acolo se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!
Deci, sărutând Sfânta Parascheva pe toate surorile din acea mănăstire, s-a închinat la Mormântul Domnului din Ierusalim şi, luând o corabie, a ajuns la Constantinopol.

Aici iarăşi s-a închinat cu lacrimi în biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicând:
Preasfântă Stăpână, nu am altă nădejde şi acoperământ pe pământ decât pe tine. Tu să-mi fii îndreptătoare şi folositoare spre Hristos. Cât m-am nevoit în pustie, pe tine te-am avut ajutor şi mângâiere, iar acum, dacă m-am întors în lume, te rog îndreptează-mă până la sfârşitul vieţii mele, că nu am altă nădejde după Dumnezeu!

Ostenindu-se Sfânta Parascheva încă doi ani deplini lângă biserica satului Epivat, în ascunse nevoinţe duhovniceşti şi simţindu-şi aproape obştescul sfârşit, a îngenuncheat înaintea icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi a rostit această sfântă rugăciune: Doamne, Iisuse Hristoase, caută din sfânt lăcaşul Tău şi nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toată viaţa mea. Şi, acum, îndură-Te Doamne, şi spune îngerului Tău cel blând să ia cu pace sufletul meu! În timp ce se ruga, Sfânta Parascheva şi-a dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de creştini într-un mormânt nou, aproape de ţărmul mării.

După mulţi ani, moaştele Cuvioasei noastre, Sfânta Parascheva au fost descoperite cu voia lui Dumnezeu întregi în mormânt şi scoase la lumină spre mângâierea credincioşilor şi depuse în biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani şi au făcut nenumărate minuni şi vindecări de boli.

Răspândindu-se în toate ţările din jur vestea despre viaţa şi minunile Cuvioasei Parascheva de la Epivat, în anul 1235, sfintele ei moaşte au fost strămutate la Târnovo, capitala Imperiului Româno-Bulgar, unde, de asemenea, au făcut multe minuni. După 160 de ani au fost strămutate la Belgrad, iar după încă 125 de ani le-au luat turcii în robie şi le-au vândut din nou Patriarhiei de Constantinopol, fiind cinstite cu multă evlavie de credincioşi.

În anul 1641, însă, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Sfanta Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.

Astfel, la 13 iunie 1641, moaştele Preacuvioasei maicii noastre Sfânta Parascheva au ajuns în Iaşi şi au fost aşezate cu multă cinste în frumoasa biserică atunci zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi unde se află şi astăzi.

În fiecare zi, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, de dimineaţă până seara târziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credincioşi de toate vârstele şi din toate locurile, veniţi la rugăciune. În mod deosebit în sărbători, în posturi şi în fiecare vineri, considerată „Ziua Sfintei Vineri", adică a Cuvioasei Parascheva, vin mulţi credincioşi şi se închină la raclă cu credinţă, aducând flori, daruri şi îmbrăcăminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate şi binecuvântare.

Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, ziua Maicii noastre Sfânta Parascheva, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinătorii de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. Această zi este considerată un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează până la 5 zile. Încă din ajun se scot în faţa catedralei moaştele Cuvioasei Sfintei Parascheva şi credincioşii stau la rând pentru închinare ziua si noaptea.

În seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei, se încheie cu o procesiune în jurul catedralei, având în frunte pe mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii şi credincioşii, cu lumânări în mâini, poartă racla cu moaştele Cuvioasei Sfânta Parascheva, în sunetul clopotelor şi al frumoaselor cântări bisericeşti.

După aceea, se aşază moaştele în biserică la locul lor, se cântă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet şi cu mângâierea Duhului Sfânt în inimă.

Veşmântul Sfintei Cuvioasei Parascheva

Veşmântul sfintei nu este tot timpul la fel, ci el diferă de la o perioadă liturgică la alta, în funcţie de marile sărbători. El este schimbat de cinci ori într-un an liturgic.

Prima schimbare se face cu o seară mai înainte de pelerinajul tradiţional "Calea Sfinţilor", înainte de prăznuirea sfintei, iar apoi după închinarea tuturor pelerinilor, spre a se păstra curat mai multă vreme. A doua schimbare se face mai înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, în semn de bucurie pentru marele Dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu.

A treia schimbare se face la începutul Postului Mare, când cinstitele Moaşte sunt imbrăcate într-un veşmânt de culoare închisă. A patra schimbare se face în ajunul Învierii Domnului, când Sfânta este îmbrăcată într-un veşmânt alb şi strălucitor. Acesta din urmă se va păstra până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când va avea loc a cincea schimbare. Acest ultim veşmânt se va păstra până în octombrie, când este prăznuită Sfânta Paracheva.

Pelerinii răbdători se pot închina, în aceste momente, la Iaşi, sfintelor moaşte ale celor doi Sfinţi bineplăcuţi Domnului - Parascheva şi Simeon (trăitor în Antiohia veacului VI) -, dar şi icoanei Prodromiţa (Îndrumătoarea), cea care ne înfăţişează cel mai fidel chipul Maicii Domnului. E, în fapt, întâlnirea cu o familie a sfinţeniei, un îndemn către noi toţi de a întări şi proteja această entitate, atât de atacată astăzi. Căci doar în familia numită şi "biserica de acasă" putem să creştem prunci care să devină, dacă aleg să creadă, Paraschive şi Simeoni.

"Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţa ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie, să slăvim preasfânt numele Tău, în veci. Amin."

“Lacrimile şi ostenelile Prea Cuvioasei Parascheva, care a pătimit pentru Tine, le aducem ţie, Puternice, şi ne rugăm împreună cu dânsa, iartă pe robii Tăi care sunt lipsiţi de toată bunătatea şi ne mântuieşte pe noi de toate nevoile.”

“Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinţa îi aducem noi nevrednicii păcătoşi pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăţi al Mântuitorului nostru, şi să-i cântăm : Bucură-te, Paraschevo, mult folositoare!”

Sfântă dragă Parascheva

Sfântă dragă, Sfânta mea...

Mult m-ai ajutat!

Deşi eu, în neputinţa mea,

De asta am uitat...

Ce simţământ frumos şi pur,

Cu lacrime udat...

Mi-ai dat când eu ca şi un fur,

Curând te-am vizitat.

Ţi-am spus durerea sufletului meu

Şi-adânc eu m-am rugat,

Să mă povăţuieşti mereu,

Că n-are cine deocamdat’.

Dă-mi pace-n suflet şi-n simţiri

Şi luminează-mi calea,

Ai grijă de-a mele doriri

Şi-ndepărtează jalea.

Dă-mi bucurie şi putere

Să-nving răul din mine.

Alungă tu orice durere,

Transformă rău-n bine.

Îţi mulţumesc că tu mereu

Cu mine-ai fost pe cale,

Lumina sufletului meu,

În toate, tot folositoare.

Ajută-mă să mă ridic,

De viaţă să mă bucur,

Să gust din rai cu tine-un pic,

De rele să mă scutur.

Te rog dar, Sfântă Parascheva,

Ajută-mă să lucru!

                                 Elena Mihăilă

Sfantul Efrem cel Nou - "Voi face multe minuni"

Sfintii sunt locuitori ai Raiului, aproape de tronul Domnului. Nu s-au rupt insa de om si nu sunt nepasatori fata de el, de nevoile si de problemele lui. Sunt foarte multe mesajele pe care ni le trimit si foarte clare marturiile lor de dragoste fata de cei ce apeleaza la ei. Tin mereu urechea deschisa, alearga inainte spre a ajuta, sunt impreuna-patimitori si imbarbateaza, scapa din nevoi si vindeca de boli.

Un asemenea locuitor al Raiului, Martir al credintei si Cuvios, este si cel de curand trecut in randul Sfintilor, Sfantul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou, Facatorul de minuni, cel din Sfanta Manastire a Buneivestiri a Nascatoarei de Dumnezeu de pe Muntele Neprihanitilor, de langa Nea Makri,Grecia. Sf. Efrem a patimit si n-a fost cunoscut nimanui vreme de mai bine de 500 de ani.

Practic, izvoarele istorice concrete despre Sfantul Efrem s-au pierdut sau lipsesc cu desavarsire. Iconomia lui Dumnezeu a lucrat aici cu totul diferit, Domnul sufland din Duhul Sau cel Sfant acolo unde a stiut ca se va ridica raspuns si fapta dumnezeiasca. Persoana prin care Sf. Efrem a binevoit sa se faca cunoscut intregii lumi este Maica Macaria. Din descoperirile dumnezeiesti pe care Sf. Efrem le-a facut nemijlocit Maicii Macaria, precum si altor vietuitoare ale obstii sau apropiati ai Manastirii, s-a conturat o biografie al carei autor este insusi Sfantul Efrem.

Numele sau din lume a fost Constantinos Morfis si s-a nascut in orasul Trikala, in 14 septembrie 1384, in ziua praznuirii Sfintei Cruci. A rămas orfan de tată încă de când era mic şi evlavioasa lui mamă s-a îngrijit de creşterea lui şi a celorlalți şase fraţi. La vârsta de 14 ani s-a îndreptat spre mănăstire, a depus votul monahal primind numele de Efrem şi s-a mutat în Attica să vieţuiască în Mănăstirea Buna Vestire din Muntele Amomon. După ce a trăit 27 de ani în nevoinţă călugărească aspră, în anul 1424, mănăstirea fost cotropită de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, dar Sf. Efrem a scăpat şi timp de un an a vieţuit ca pustnic printre ruinele mănăstirii. În 14 septembrie 1425 a fost luat în robie de turcii veniţi într-un nou raid, aşa începând mucenicia lui. A fost ţinut captiv şi torturat mai bine de opt luni, iar în ziua de 5 mai 1426 a fost torturat până la moarte. Este cu neputinta sa cuprindem in cateva cuvinte insemnatatea jertfei Sf. Efrem. Chiar si dupa ce si-a incredintat duhul in mainile lui Dumnezeu, turcii au batjocorit si ciopartit trupul Sfantului. Apoi ramasitele pamantesti au fost adunate si ingropate cu cinste de catre tarani crestini din imprejurimile Manastirii. Sfântul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Dudul de care se presupune că sfântul a fost spânzurat, este astăzi un loc de închinare în interiorul mănăstirii reconstruite. Sfantul Efrem cel Nou este praznuit de Biserica Ortodoxa de 2 ori pe an: pe 3 ianuarie – ziua aflarii Sfintelor sale Moaste, si pe 5 mai – ziua mortii sale martirice.

Este lucru adeverit tuturor ca aceia care se inchina si cinstesc cu dragoste si credinta moastele Sf. Efrem dobandesc grabnic ajutor, tamaduindu-se de nenumarate boli, adesea incurabile, Sfantul daruind grabnic raspuns celor care il roaga. Trebuie stiut ca Sf. Efrem este nepartinitor si raspunde cu grabire tuturor celor care i se roaga cu credinta, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla cel care-l cheama in ajutor. El este socotit pe drept cuvant si ocrotitorul celor dependenti de droguri, al celor cuprinsi de depresie si al celor deznadajduiti.

Minunile, binefacerile si ajutorul pe care le daruieste ni-l descopera ca pe un Parinte foarte apropiat si nespus de bun, care nu numai ca ne stie toate durerile, ci ne si poate ajuta ca nimeni altcineva. Poate parea smintitor pentru unii, insa Dumnezeu este Cel care i-a dat Sf. Efrem puterea de a face atat de multe minuni in generatia noastra. Sf. Efrem se arata in chip vazut si vorbeste cu oamenii in mod repetat si cat se poate de firesc. El daruieste mangaiere ori tamaduire celor ce poarta crucea bolilor incurabile, iar doctorii ajung sa fie uimiti ca s-a gasit vindecare acolo unde stiinta medicala nu poate decat sa spuna ca nu mai e nimic de facut. Dumnezeu ni le daruieste pe toate acestea, ca prin ele sa cunoastem bunatatea si nespusa Sa milostivire si sa nu ne pierdem nadejdea intru El in acest veac al apostaziei si uraciunilor, al lipsei de dragoste si al prisosului trupesc.

„Voi face multe minuni”- i-a spus Sf. Efrem Staretei Macaria cand i s-a aratat nemijlocit.

„Ii voi ajuta pe multi inainte sa vina suferintele!... inainte sa vina nenorocirile”.

(Sfantul Mare Mucenic si Cuvios Efrem cel Nou - Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre, Editura Sophia)

Sfantul Efrem cel Nou

Odata intr-o noapte, a venit,

Nu mult timp dupa ce am adormit,

Un Sfant inalt, in haine cenusii,

Intr-o biserica ce-a timpului stihii

Le adunase... si El in mana avea

O flacara ce-a lampa aducea...

Si tainic mi-a transmis al lui mesaj

Ce pe moment n-am inteles, dar azi

L-am descifrat si l-am trait

Si tare mult m-am folosit.

Nu-l cunosteam, atunci in vis.

Dar apoi tainic El, precis,

M-a dus la librarie, in oras,

La cea cu multe carti, tamaie, iconas.

M-a salutat din raftul doi,

Spunand ca-i dintre Sfintii noi.

Efrem s-a prezentat, cel Nou

Si mi-a dat cartea lui cadou.

Sorbit-am cartea, acatistul,

Viata lui si paraclisul

Si-am inteles atunci si visul.

Asa apare El mereu

La mine si la tine cand ni-i greu.

De cinci sute de ani a asteptat

Sa fie cunoscut si tot strigat,

Sa vina-n ajutorul orisicui,

Sa-mparta flacara din palma Lui.

Prieten bun de-atunci mi l-am facut

Si mult m-a ajutat cand n-am putut

Singura-n lupta sa razbesc.

De-aceea il respect si il iubesc

Si din tot sufletul ii multumesc!

                                  Elena Mihaila